În istoria zbuciumată a Bisericii Ortodoxe din Transilvania, secolul al XVII-lea a fost un timp de mari încercări, dar și de lumină duhovnicească, adusă prin jertfa și lucrarea unor mari păstori de suflete. Între aceștia se remarcă în mod deosebit Sfinții Ierarhi Mărturisitori Ilie Iorest, Sava Brancovici și Simion Ștefan – trei vlădici vrednici ai scaunului mitropolitan al Transilvaniei, care au apărat credința ortodoxă și identitatea românească în vremuri de grea prigoană.
Context istoric și provocări confesionale
Transilvania secolului al XVII-lea era un principat aflat sub suzeranitate otomană, dar cu o puternică influență politico-religioasă a nobilimii maghiare calvine și a curții de la Viena. În acest context, Biserica Ortodoxă a românilor – care formau majoritatea populației – nu era recunoscută oficial, fiind supusă presiunilor de convertire și de marginalizare. Ortodocșii erau considerați tolerați, iar ierarhia lor era adesea manipulată de autoritățile politice în scopul diluării identității confesionale și naționale a românilor.
Sfântul Ier. Mărt. Ilie Iorest – mărturisitor al dreptei credințe
Ilie Iorest a fost mitropolit al Ardealului între anii 1640 și 1643. Provenea dintr-o familie preoțească, din Țara Moților, și a fost format în mănăstirile ortodoxe ale Moldovei, în special la mănăstirea Putna. A fost un călugăr cu viață sfântă, cu adâncă râvnă pentru păstrarea dreptei credințe. A fost numit mitropolit al Transilvaniei cu sprijinul domnitorului moldovean Vasile Lupu.
În timpul păstoririi sale, Ilie Iorest a avut de înfruntat o intensă campanie de prozelitism calvin, sprijinită de principii protestanți ai Transilvaniei. Refuzând să treacă la calvinism și să accepte “reformarea” Bisericii Ortodoxe, el a fost arestat și înlăturat de autorități. După o perioadă de suferință și detenție, s-a retras la Mănăstirea Putna, unde a trăit în rugăciune și nevoință până la moartea sa.
Sfântul Ier. Mărt. Sava Brancovici – jertfelnic apărător al ortodoxiei
Sava Brancovici a fost mitropolit al Transilvaniei între anii 1656 și 1680. S-a născut într-o familie nobilă sârbească din zona Banatului, înrudindu-se cu familia Brâncovenilor din Țara Românească. A fost un om de o înaltă cultură, cunoscător de limbi străine, format teologic în centrele ortodoxe din sudul Dunării.
În timpul păstoririi sale, a luptat împotriva impunerii uniatismului și a presiunilor politice de convertire la catolicism. A fost întemnițat pentru refuzul său de a trăda credința ortodoxă, iar suferințele sale l-au întărit în vocația sa de martir și mărturisitor. După eliberare, a continuat să sprijine organizarea vieții bisericești și apărarea drepturilor românilor ortodocși, fiind recunoscut ca un mare păstor al turmei sale.
Sfântul Ier. Simion Ștefan – luminător prin tipar și limbă
Simion Ștefan, mitropolit al Transilvaniei între 1643 și 1656, a fost un ierarh de excepție, remarcându-se mai ales prin contribuția sa culturală și lingvistică. Sub îndrumarea și cu sprijinul său a fost tipărită, în 1648, prima Biblie integrală în limba română, cunoscută sub numele de Biblia de la Alba Iulia. Această lucrare monumentală a avut un impact major nu doar religios, ci și cultural și național.
Simion Ștefan a înțeles importanța limbii ca vehicul al identității și al comuniunii de credință. Traducerea Bibliei în limba română a contribuit decisiv la dezvoltarea limbii literare române și la conștientizarea unității de neam și credință a românilor din cele trei țări românești.
Moștenirea spirituală și relevanța contemporană
Sfinții Ierarhi Ilie Iorest, Sava Brancovici și Simion Ștefan nu sunt doar personalități ale trecutului, ci repere vii pentru Biserica de azi. Prin jertfa, înțelepciunea și lucrarea lor, ei au contribuit la păstrarea ortodoxiei în Transilvania într-o perioadă de mare cumpănă. Ei au fost nu doar păstori ai credincioșilor, ci și ctitori de conștiință, păzitori ai neamului și propovăduitori ai adevărului mântuitor.
Canonizați în anul 1955, cei trei ierarhi mărturisitori sunt serbați în fiecare an pe 24 aprilie. Rugăciunea lor ne însoțește și astăzi, iar exemplul lor rămâne o chemare la fidelitate față de credința ortodoxă, la apărarea valorilor Bisericii și la lucrarea pentru binele comun al neamului românesc.